Poate..

"Poate", un cuvant stupid ce il urasc. Mai ales cand niste suflete calde declanseaza "bomba" ... "Poate ca voi venii", "Poate va fi bine" , "Poate totul va reveni la normal." Ce iluzie ! Poate..poate e ca si un "nu" ezitat, un "nu" care nu este spus din lasitate, preferi sa-si faca altii iluzii si sperante, decat sa spui verde-n fata omului. Asa ca iei "bomba", o plasezi intr-o fraza si ea stupida de asemea, si "Boom" ! Explodeaza, se naruie totul. Raman firmituri, ruine, praf si pulbere. Acele suflete calde , traiesc prin acest cuvant. Da, sunt si eu o naruitoare de vise...sau poate ca nu... dar sunt o persoana caruia ii place gustul dulce-amarui. Gustul dulce , waw prea perfect? Vrea cineva perfectiune ? Ei bine, eu nu vreau. Gustul amarui.. si el e prea amar singur, dar in combinatie cele doua se leaga, formand acel "poate". Cuvantul are doua parti, una buna si una rea. O prefer pe cea buna, iti reda speranta. Dar cea rea ti-o sfasie, omoara. Impreuna poti pastra echilibrul... prefer sa fiu in balanta , decat prea sus sau prea jos :-j. Poate ca nu sunt cum ar trebui. Poate ca va enervez. Poate ca totul e o simpla farsa absurda. Poate ca aceasta e realitatea. Poate ca sunt doar niste simple cuvine aruncate-n vant. Poate ca aceste cuvinte dor. Poate ca intr-o zii durerea va inceta. Sau poate ca nu .
Poate in sus, poate in jos,poate la stanga si culmea poate la drepta. Trebuie sa descifram aceste "poate" , ele ne vor duce catre ceva sigur, sau poate ca nu.
Urasc acest cuvant, dar totusi il folosesc, deoarece nu vreau sa spun un "nu" sau un "da" raspicat pe care sa-l regret mai tarziu. Atata ironie, cinism, minciuna, falsitate, adevar, sentimente, sinceritate, suflete rele, suflete bune, foame de bani, foame de faina, foame de glorie, foame de fericire. Chiar daca ai avea bani, faima, glorie, tot nu ti-ar ajunge, persoanelor egoiste ce le ajunge?:-j Nimic.
In jurnalul sufletului tau vei stii care "poate" e un "da" si care e un "nu"... Uneori doare, dar de aceea exista resemnarea, si uitarea. M-am resemnat si am uitat. Dar nu in totalitate...sau poate ca in totalitate. Jurnalul sufletului meu e inchis, de aceea scriu aici si nu stiu ce e sigur si ce nu.
Poate ca da...sau poate ca nu...ca si acea intrebare foarte inteligenta :"A fi sau a nu fi?" Eu sunt, dar sunt indiferenta . Cui nu-i convine problema lui. :)