Uhmm... Am inceput sa citesc o carte "Intoarcerea din rai" de nu stiu cine:)) . Asadar am citit cateva pagini, parea plictisitor ,dar totusi citeam, chiar daca din plictiseala. In acea carte exista un personaj, el uraste iubirea , dar totusi iubeste doua femei, pe care in acelasi timp le si uraste pentru ca nu poate trai fara ele, uraste tot ce e legat de iubirea si dragostea lui fata de cineva. Iubirea e atat de complicata , sau spus pe limba mea "Aiurea!" , iar ca sa explic de ce mi se pare asa aiurea am sa va spun cum decurg lucrurile cu un citat din acea carte de care am pomenit :" Este o altfel de dragoste,inutila si blestemata, si il apasa , il oboseste , il sileste sa minta si pe ea si pe el, il rasuceste, ii putrezeste sangele." Acesta dragoste urata s-a nascut dintr`una pura, frumoasa , sincera. Mi-e frica sa ma indragostesc, nu vreau ca dupa ce sper, cunosc, iubesc sa ajung sa mint sau sa fiu mintita , sa sufar, sa disper. Imi este foarte greu sa cred ca daca ma voi indragosti sau voi iubi, va fi vesnic! Din alt punct de vedere mi`ar placea sa iubesc, dar sa fie totul spontan. Ce tot spun eu aici?! Unii zic ca iubirea e frumoasa , iar altii o blesteama , unii spun ca sunt fericiti ,iar altii ca vor sa moara , deoarece s-au saturat de suferinta... Pana la urma cred ca e mai bine singur, fara nici un stres, fara nici o grija, doar tu cu tine si cei dragi tie care incearca sa iti umple golurile din inima ta .
In ultimul timp am avut o stare cam ciudata , cred. Nu stiu sa descriu acea stare, dar vreau sa simt ca traiesc. Ma sufoc de la plictiseala din jurul meu. E vacanta ,si am sa postez mai des cateva ganduri/ nedumeriri de`ale mele, dar dupa ce vin din tabara !<3
Pana atunci poate ma voi indragosti sau voi ramane cu aceeasi parere "aiurea" despre iubire .:))
Paa:*
