My home.!

Pragul casei...o casa care are o istorioara de mai bine de 100 de ani, o casa pentru care bunicii mei au muncit,s-au zbatut si au reusit! Respect. Aceasta casa, asa cum este ea, deloc perfecta, este casa mea, caminul meu. Am copilarit aici, o casa destul de mare, impreuna cu familia si bunicii mei. O gradina mare...tin minte si acum cand ma jucam acolo cu bunica(odihneasca`se in pace..) , sau ea cultiva plante,zarzavaturi, sapa, etc, iar eu doream sa o ajut, dar ea imi tot spunea sa nu stau aproape de sapa sa nu ma lovesc sau sa patesc ceva. Spunea ca atunci cand voi creste mare o voi ajuta cat voi vrea, desi nu-mi placea ideea de a o lasa singura sa sape, m-am resemnat. Dar o ajutam sa cultive ceapa, usturoi si faceam eu lucrurile simple. Acum am crescut..dar lucrurile s-au schimbat, ea s-a imbolnavit si a murit acum doi ani...8-| am suferit mult, si mi-e dor de ea. Dar macar acum stiu ca e bine si nu mai sufera, asa`i buni?:*
Mi-am amintit o zii, pe care probabil no voi uita niciodata...Veneam de la scoala impreuna cu Bia, era o zii superba de primavara spre vara, florile aveau mireasma lor perfecta care te imbia sa stai afara , cu ele. Puiutii de gaina si puii de gasca erau atata de scumpi incat nu ma mai saturam sa ma joc cu ei. Atunci am vazut-o pe banca din fata casei pe ea, pe bunica. Zambea si ne facea cu mana:-< . Am fugit inspre ea si am salutat-o, iar ea ne alinta cu "stengaritele" si spunea ca eu si Bia eram surori, deoarece eram non-stop impreuna. Iarba era verde, pomii infloriti, zambilele, narcisele, si celelalte flori impreuna cu mingea, coarda si elasticul de sarit erau tot ce ne trebuia pentru o zii perfecta. Ne adunam toti in fata casei , pe acea banca speciala (pe care inca o mai am) si ne jucam "flori,fete si baieti", sau multele din jocurile noastre. Seara era programata si batuta in cuie pentru a ne juca ascuns`a 8-> . Se adunau copii de toate varstele de la 5 la 18 ani si ne distram, glumeam si scricam tot somnul vecinilor, care din cauza latratului cainilor nu se puteau odihnii. Nu ne pasa deloc, dimpotriva, parca vroiam sa ii deranjam si mai tare cand ne stricau partida de joc cu morala lor, era PERFECT. Si pacat ca atunci nu realizam acest lucru, dar stiam un lucru , unul foarte important :-ss Sa nu-mi inverzesc foarte tare hainele, pentru ca a 2`a seara nu ma mai lasa pana tarziu afara, sau deloc. Era cea mai grava pedeapsa ce putea exista. Atunci nu stiam ce e aia net, pc, telefon, etc... dar stiam ce e aia sa te bucuri de copilaria ta, dar acum e diferit. Mult prea diferit, toti ne-am schimbat, si toate s-au schimbat. Oare merita? Nu mai bine ramaneam prichindeii aceia care zburdau ca niste fluturasi prin toate florile? Poate ca nu, viata a avut grija sa ma faca sa ma maturizez si eu putin, sa imi pun niste intrebari...ca de ex. : "Ce voi face in viata asta?" sau "Voi avea si eu niste prichindei care sa se poata bucura de o copilarie fericita si un camin?" ...poate ca e prea devreme inca sa ma gandesc la asta, dar am facut-o. Judecati-ma daca vreti, n-aveti decat! :)
Nu toata copilaria mea a fost doar lapte si miere, dar chestile rele le-am lasat in spate.
Psihopatii care toata ziua stau non-stop la pc , sa mai iasa si ei afara, sa simta mirosul florilor, forma norilor, fluturasii care te incanta cu culorile lor,curcubeiele, si toate cele care uimesc un copil cu o inima curata. Dar nu! In ziua de azi e mai important sa inveti cat de smecher si penibil sa vorbesti:-j, sau sa te bati cu nu stiu care pentru ca asa vrei tu, sau sa inveti cum sa tragi acel fum toxic in plamani de la o varsta frageda.. Mai nou si copiii de gradinita se lauda ca au fumat sau fumeaza. Ce penibil, cum isi traiesc acesti copii copilaria, cum ii lasa parintii sa o faca. :-j In fine, eu una ma pot lauda ca am fost cea mai buna dintre prietenele mele la sarit coarda , dar voi cei de azi ce va veti lauda? Ca ati tras cel mai mult tutun in plamani?:)) Oricum eu nu pot schimba asta, si nici nu pot face nimic in aceasta privinta, dar pot admira un peisaj de munte, pot trage in piept aerul proaspat si rece ,sau pot visa.! Nimic nu  e mai frumos decat un curcubeu, care prinde viata intr-o ploaie calda de vara, sau ca o fantana din caramizi bine puse la locul lor, care are in inauntrul ei o intreaga istorie, o intreaga legenda. Cea a atator copii, oameni cu suflet de copil si chiar batrani, care la vederea acesteia in mijlocul unei gradini cu miresme facatoare de minuni, le creste sufletul in ei si ochii incep a le stralucii.
Eu imi traiesc in continuare copilaria, tu ce faci?:)